Sistem Multilevel

RECOMANDĂRI DE PREGĂTIRE ŞI PRACTICĂ ÎN ECOGRAFIA MEDICALĂ

1. Scopuri şi principii

1.1. Cu toate progresele tehnologice înregistrate, utilizarea medicală a ecografiei rămâne în mare măsură dependentă de operator. Interesele pacientului sunt deservite cel mai bine prin asigurarea unui serviciu ecografic care oferă beneficiu clinic maxim precum şi prin folosirea optimă a resurselor (un personal pregătit corespunzător, care utilizează echipamente de calitate).

1.2. Cei care asigură un serviciu ecografic sunt vulnerabili din punct de vedere etic şi legal, dacă nu au fost pregătiţi corespunzător.

1.3. Un nivel corespunzător de pregătire în ecografie este acela care asigură un serviciu ecografic sigur şi eficient. Acest serviciu poate fi unul pur diagnostic sau/şi intervenţional.

1.4. Federaţia Europeană a Societăţilor de Ecografie în Medicină şi Biologie (EFSUMB) a propus cerinţe minime de pregătire pentru practica ecografiei medicale în Europa. Acestea identifică trei nivele de pregătire şi practică ultrasonografică. Graniţele dintre cele trei nivele trebuie privite ca un ghid pentru diferitele etape de competenţă şi experienţă. În programele detaliate se încearcă precizarea tipului de  experienţă necesară fiecarui nivel de pregătire.

1.5. Este obligatorie utilizarea unui sistem pentru înregistrarea oricărei examinări ecografice în fişele pacienţilor. Înregistrarea permanentă a imaginilor, unde e cazul, este oportună în scop comparativ, ştiinţific, precum şi pentru audit.

1.6. Cerinţa de a asigura pregătirea trebuie să ţină cont de durata cursului, de asigurarea fondurilor, de conţinutul şi aspectul  practic al programului de curs şi de disponibilitatea instructorilor. Pregătirea necesită timp, spaţiu şi echipamente suplimentare. Pregătirea înseamnă costuri şi fonduri adecvate.

1.7. Pregătirea poate să ţină cont de cerinţele de specialitate ale cursantului, adică pregătirea poate să fie modulară.

1.8. Pregătirea trebuie efectuată în departamente care au o viziune multidisciplinară (medicală, chirurgicală, radiologică etc), care au un volum de muncă adecvat, un instructor cu experienţă şi interes în pregătire, echipament adecvat şi un proces activ de audit.

1.9. În perioada de pregătire trebuie să se realizeze evaluări regulate. La sfârşitul unei perioade de pregătire trebuie susţinut un examen de competenţă, pentru fiecare cursant, care va determina aria sau ariile în care ei pot practica independent. Responsibilitatea pregătirii adecvate şi a menţinerii acestor abilităţi cade în sarcina medicului care practică ecografia. O evaluare a competenţei reflectă pregătirea din acel moment.

1.10. După examenul de competenţă va fi efectuată şi documentată educaţia medicală continuă (EMC), realizată în mod regulat şi relevant, asigurând o dezvoltarea profesională adecvantă. Este responsibilitatea medicului să se asigure că abilităţile lui practice sunt menţinute prin efectuarea de ecografii în mod continuu, prin ore EMC, precum şi prin examinarea unei game variate de patologii.

2. Recomandări de pregătire şi practică ecografică

Pregătirea trebuie să conţină un modul teoretic şi module practice de pregătire.

2.1. Pregătirea teoretică

Pregătirea teoretică trebuie să acopere fizica ultrasonografiei, nivelele şi complexitatea echipamentului, înregistrarea imagistică, raportul, artefactele, precum şi aspectele normale şi patologice ecografice.

2.2. Pregătirea practică

2.2.1. A fost dezvoltată o programă pentru cele trei nivele de practică, care conţine condiţiile ce trebuie incluse în experienţa medicului. În condiţii adecvate, o abordare modulară limitată poate fi acceptată, dacă se demonstrează competenţă deplină în acea arie iar viitoarea practică clinică se rezumă numai la acea arie. Experienţa practică trebuie  obţinută sub conducerea unui instructor numit.

2.2.2. Cerinţele pentru diferitele nivele de pregătire şi practică sunt următoarele:

Nivelul 1

1. cursanţii vor obţine abilităţile ecografice necesare, iar la sfârşitul programului de pregătire se evaluează competenţa teoretică şi practică;
2. cursanţii vor obţine abilităţile ecografice necesare, iar la sfârşitul programului de pregătire se evaluează competenţa teoretică şi practică;
3. trebuie păstrat un registru care să conţină numărul şi tipul examinărilor efectuate de cursanţi;
4. pregătirea teoretică se realizează în centrele de pregătire acreditate de SRUMB, cu un îndrumător de curs recunoscut de SRUMB, iar pregătirea practică trebuie supervizată de un practician de nivel superior, 2 sau 3 , sau de un practician de nivel 1 cu cel putin doi ani de practică neîntreruptă;
5. medicii de familie vor fi încadraţi la nivelul 1 de practică ecografică, aceasta şi datorită  examinării unei patologii mai puţin grave sau complexe;

Nivelul 2

1. acesta necesită cel puţin 5 ani de experienţă la nivel 1, cu ecografii clinice efectuate în mod regulat;
2. este necesară efectuarea unui număr semnificativ de examinări pentru afecţiuni grave, realizate sistematic, care acoperă o paletă largă şi complexă de patologie;
3. medicul trebuie să păstreze un registru cu numărul şi tipurile de examinări;
4. supervizarea pregătirii trebuie făcută de o persoană care a obţinut cel puţin competenţă de Nivel 2, cu cel puţin doi ani de experienţă la acest nivel;
5. medicul va face dovada participării active la manifestări ştiinţifice naţionale şi/sau internaţionale de ecografie precum şi dovada publicării de materiale ştiinţifice (articole, cărţi, doctorate) în domeniul ultrasonografiei;

Nivelul 3

Acesta presupune, pe lângă etapele nivelului 2, faptul că un practician acordă o mare parte din timpul de lucru efectuării de examinări ecografice complexe, predând la nivel academic, făcând cercetare, practicând tehnicile ecografice de vârf, fiind o personalitate recunoscută la nivel naţional şi internaţional.

3.  Educaţia Medicală Continuă (EMC) şi Dezvoltarea Profesional

3.1. Trebuie menţinută perioada minimă de activitate neîntreruptă în ecografie, după cum e prezentată în programă.

3.2. Trebuie efectuate ore de EMC, care încorporează elemente de practică ecografică.

3.3. Trebuie efectuat auditul regulat al practicii ecografice a individului, pentru a demonstra că indicaţiile, performanţa şi calitatea diagnosticului serviciului sunt satisfăcătoare.

4. Nivele de practică în ecografia medicală

4.1. Introducere

4.1.1. Mai mult decât în oricare altă modalitate de examinare imagistică, utilizarea medicală a ultrasunetelor e în mare măsură dependentă de operator şi are scopul de a obţine un diagnostic corect, potenţial care este amplificat de dezvoltarea neîntreruptă a unor echipamente mai sofisticate, cu aplicaţii extinse.

4.1.2. Pentru a obţine un beneficiu clinic maxim, precum şi pentru utilizarea optimă a resurselor, e nevoie ca operatorii echipamentelor cu ultrasunete să aibă abilităţi adecvate pentru efectuarea şi interpretarea examinărilor ecografice.

4.2. Nivele de practică ecografică

4.2.1. La recomandarea EFSUMB, SRUMB consideră că ecografia poate fi practicată la diferite nivele.

4.2.2. Conceptul “multilevel” al practicii ecografice se bazează pe experienţă clinică, experienţă ecografică, competenţe practice, înregistrarea activităţii şi cercetării, abilitatea de a preda şi, de asemenea, introduce exigenţe de pregătire pentru fiecare nivel.

4.2.3. Recomandările pentru cerinţele minime de practică, pentru fiecare nivel, pot fi bazate pe următoarele principii: